Când Anna, o femeie în vârstă, devine văduvă, fiica ei, Iza, doctor respectat, o ia din casa unde și-a petrecut viața și o duce într-un apartament rece din oraș, ca să locuiască împreună și s-o îngrijească. Actul aparent altruist de afecțiune se dovedește a fi o experiență apăsătoare și aproape chinuitoare pentru Anna. Tensiunea dintre cele două și bagajul relației mamă-fiică sunt amplificate de gesturi tăcute și acte care le împing pe amândouă la limită. Sentimentele de iubire și afecțiune se transformă în inutilitate și durere, în timp ce ceilalți membri ai familiei privesc neajutorați, culminând într-un final într-o criză cu consecințe profunde.