Un film extrem de apreciat de critici, laureatul a șapte Premii Oscar în 1970 (inclusiv Oscarul pentru „Cel mai bun film” și „Cel mai bun actor” - George C. Scott), Patton este un fascinant portret al unuia dintre cele mai mari genii militare ale secolului 20. Carismatic și înflăcărat, Patton își concepea singur uniformele, purta pistoale cu șase gloanțe și mâner de fildeș și era convins că în viețile sale anterioare fusese un războinic. Prin manevrele sale l-a înlăturat pe Rommel din Africa, iar după Ziua-Z și-a condus trupele într-o campanie imposibil de oprit, pe întreg teritoriul Europei. A devenit singurul general al Aliaților de care naziștii s-au temut cu adevărat. Însă era pe cât de genial, pe atât de rebel și, după cum artă acest film construit pătrunzător și cu un simț de observație ascuțit, singurul inamic pe care Patton nu l-a putut înfrânge niciodată a fost propria lui personalitate schimbătoare.

Daphne este afectată de o despărțire recentă neplăcută și se trezește în derivă prin viață. Ea locuiește în casa de oaspeți a surorii ei și este martora certurilor dintre aceasta și soțul ei, lucru care nu face decât să-i intensifice disperarea legată de relațiile pe termen lung. Apoi, la o petrecere, Daphne îi întâlnește pe Frank și pe Jack. Ambii sunt atrași de ea, însă în moduri diferite: unul e un băiat rău care e un spirit liber, iar celălalt e inteligent, sensibil și cu capul pe umeri. Incapabilă să aleagă între cei doi, Daphne se trezește prinsă între ei, bucurându-se de modurile în care fiecare bărbat o vede. Dar soarta are un mod de a lua decizii pentru noi, iar, în scurt timp, Daphne e forțată să accepte că a avea totul poate fi o fațadă pentru a nu avea nimic.